Hatmanul MIHU, pan TROTUŞANU, postelnicul ALBOTĂ, spătarul ŞANDRU şi mai mulţi boieri din Sfat vin din fund. Vorbesc încet.
TROTUŞANU (după ce se uită în toate părţile): Nu e nimeni.
POSTELNICUL ALBOTĂ: Am venit prea devreme.
HATMANUL MIHU: A, nu!
SPĂTARUL ŞANDRU: Şi, inimă, boieri…
HATMANUL MIHU: Cine s-o ia mai întâi?
POSTELNICUL ALBOTĂ: Dumneata… (Arată p-un boier. Boierul tace.) Dumneata… (Arată p-un al doilea. Boierul tace.) Ei, dar cine?
TROTUŞANU: Să-i vorbim verde… Eu n-am de ce mă teme… N-am nici o dregătorie… Sunt în Sfat, dar sfatul meu nu-l ascultă… Din nenorocire, azi l-o asculta, nu l-o asculta… va trebui să se supuie…
POSTELNICUL ALBOTĂ: Şi leşii, şi tătarii, şi muntenii, şi turcii…
HATMANUL MIHU: Ce să facem împotriva tuturor?
POSTELNICUL ALBOTĂ: Ce-am jurat cu mâna pe Evanghelie…
SPĂTARUL ŞANDRU: Ţara e-n primejdie de nu ne vom împotrivi…
TROTUŞANU: Chiar domnului!
HATMANUL MIHU: Împotriva tuturor ar fi o nebunie! Ş-am îmbătrânit şi eu… Cu cât se înmulţesc anii, cu atât ai mai puţin… eh! De la început Bună ziua, măria-ta… Numai atât…
TOŢI: Da, da! (Se aude domnul venind din dreapta.)