PETRU RAREŞ şi cinci pescari.
ÎNTÂIUL PESCAR: Cine eşti? Şi ce vrei?
PETRU RAREŞ (spăimântat): Tu ce vrei? Tu cine eşti?
ÎNTÂIUL PESCAR: Om bun… (Se apropie.)
PETRU RAREŞ: Poţi să fii bun şi de departe…
ÎNTÂIUL PESCAR: Cum tremură!… N-am la mine decât cuţitul ăsta… De ce te sperii?
PETRU RAREŞ: Cuţitul?… În mâinile tale ar fi o primejdie, în mâinile mele, un fir de iarbă…
ÎNTÂIUL PESCAR (i-aruncă cuţitul): Na, ţi-l dau dacă ţie frică…
PETRU RAREŞ: Mi-l dai?… Se vede că eşti om bun…
ÎNTÂIUL PESCAR: Nu ţi-am spus?… Dar tu cine eşti?
PETRU RAREŞ: Sunt o pâlpâire din soarele Moldovei, care s-a stins… o surcea care n-a sărit departe de buştean, un biet creştin care a fost un stăpân straşnic…
ÎNTÂIUL PESCAR: Aveai voloace şi măji multe…
PETRU RAREŞ: Ce măji?… Sunt maje, şi mama a avut multe maji…
ÎNTÂIUL PESCAR: Pe legea mea… nu înţeleg nimica, verişcane.
PETRU RAREŞ: Nici eu nu-nţeleg… De ce mă-ntrebi de măji?
ÎNTÂIUL PESCAR: De, ca pescarul… În ce-aş preţui stăpânirea pe care ai pierdut-o?
PETRU RAREŞ (încremenit): Tu eşti pescar?
ÎNTÂIUL PESCAR: Da, pescar… De ce te minunezi?… Suntem aci vro cinci…
PETRU RAREŞ: Sunteţi pescari?
ÎNTÂIUL PESCAR: Suntem, vezi bine…
PETRU RAREŞ: Dacă sunteţi pescari, ce căutaţi pe vârful muntelui?
ÎNTÂIUL PESCAR: Păi, aci, puţin mai la vale, e un iezer în munte, şi pescium şi noi mrene şi ţipari…
PETRU RAREŞ (cu bucurie): Sunteţi pescari?… O, Dolca, şi eu niciodată n-am crezut în vedeniile tale!
ÎNTÂIUL PESCAR: Ce bucurie te prinse fără veste… Ciudat om trebuie să fii!… O! şi eşti sângerat la mână, şi lovit… Cine să fii dumneata?
PETRU RAREŞ: Sunteţi moldoveni?
ÎNTÂIUL PESCAR: După lege şi după limbă tot aia am fi… dar noi suntem ardeleni… Iacă crucea… O facem ca ei…
PETRU RAREŞ: Cheamă-i încoa…
ÎNTÂIUL PESCAR: Să-i chem… Mă!… uiu-iu… Veniţi încoa… cu d-ale gurii… mă…
PETRU RAREŞ: Da, că sunt hămesit de foame…
ÎNTÂIUL PESCAR: Ăi mânca ce-om mânca şi noi… pită rece… peşte fript…
PETRU RAREŞ: Ce-o da Dumnezeu…
ÎNTÂIUL PESCAR: Ei, că după veşmântul ăl de desupt… ai fi om de obraz…
PETRU RAREŞ: Am fost!
(Vin şi ceilalţi patru pescari cu merindele pe care le aşează jos.)
ÎNTÂIUL PESCAR: Iacă, mă, un om rătăcit pe munte…
AL DOILEA PESCAR: Bună seara, vere…
PETRU RAREŞ: Mulţumim dumneavoastră, vere.
AL TREILEA PESCAR: Mâine, când s-o albi de ziuă, ne-o fi şi el de vrun ajutor…
AL PATRULEA PESCAR: Stai jos, ce nu stai…
AL CINCILEA PESCAR: Iacă, aşa, ca mine…
PETRU RAREŞ: Cam ce să prindeţi voi pe peşte?
ÎNTÂIUL PESCAR: E, acolea, nişte oameni sărmani… Cât să ne înţolim şi noi… mai cu coatele rupte, mai cu opincile sparte… Ce să facem?
PETRU RAREŞ: Ştiţi voi cât face un galben?
AL DOILEA PESCAR: Ei, ştim… Da dracu l-a văzut?
PETRU RAREŞ: Îl cunoaşteţi dacă l-aţi vedea?
(Pescarii fac ochii mari.)
AL DOILEA PESCAR: Eu, nu…
AL PATRULEA PESCAR: Eu, mă… c-am văzut, patru, lalde popa Dima din Vărcăuţi…
PETRU RAREŞ: Era ca ista?
AL PATRULEA PESCAR: Ca ăsta… tocmai… leit-poleit!
ÎNTÂIUL PESCAR: Să-l văd şi eu…
AL TREILEA PESCAR: Şi eu…
AL DOILEA PESCAR: Ad şi mie… Î-î… frumos ban… şi e de aur!
PETRU RAREŞ (scoate o pungă): A voastră e toată, de mă-ţi trece, fără să mă simtă nimeni, până la castelul baronului Feldici… Sunt şaptezeci…
(Pescarii rămân cu gurile căscate.)
ÎNTÂIUL PESCAR: Şaptezeci?
AL PATRULEA PESCAR: Doamne, Doamne, Doamne… (Se închină.)
PETRU RAREŞ: Oameni buni, eu sunt Petru Rareş, până ieri voievodul Moldovei şi-al secuimii.
ÎNTÂIUL PESCAR: Petru-voievodul?
AL DOILEA PESCAR: Cel care spăimântă Braşoul?
AL TREILEA PESCAR: Cel care…
(Pescarii cad în genunchi înaintea lui Petru Rareş.)
ÎNTÂIUL PESCAR: Iartă-ne, măria-ta, iartă-ne…
PETRU RAREŞ: Nu mi-aţi greşit cu nimic… De ce să vă iert?…
ÎNTÂIUL PESCAR: Te trecem, şi n-are să ştie nici cucul… Te dezbrăcăm pe tine (arată p-al treilea pescar) şi îmbrăcăm pe măria-sa… Îi punem în spinare o maje… Şi-l trecem…
PETRU RAREŞ: Mulţumescu-ţi ţie, Împărate ceresc, că ai aprins soarele, să se coacă grâul… luna, să străbatem cărăruşile… stelele, să împodobească cerul… şi o rază de nădejde în sufletul oropsitului tău rob Petru, feciorul Răreşoaiei ş-al lui Ştefan cel Sfânt!
Cortina