IRINA, REVECA, BĂLAȘA, ILINCA, ILEANA, DOMNICA, ANCUȚA, OLEANA, FIRA, LISANDRA, JOIȚA, HERA, NEAGA, STĂNIȘOARA, OANA, DOCHIA și ȚUGULEA MOGHILĂ. (La ridicarea cortinei toate lucrează.)
IRINA: Cum, cum?
FIRA: Ei, așa… Zic, se duse, se duse, până dete d-un balaur…
JOIȚĂ: Mai încet, Hera. Dai peste țeavă… De un ce, Zamfiro?… Și tu, Lisandra, bate mai domol… Na! iar ai încurcat firele…
LISANDRA: De un balaur… Stați… A sărit tindechea.
ILEANA: Cu gândul la Orhei. D-a mai sări o dată, să știi că rămâi, ca mine, fată bătrână.
REVECA: Ba ca mine…
IRINA: Ba ca mine…
BĂLAȘA: Ca voi… ca noi…
ILINCA: Dumnezeu să ție pe pârcălabul Alexa din Orhei.
NEAGA: Lasă focului basmul. La noapte. Vântul se umflă. Frunzele cad. Va fi numa bine: noapte, vijelie, basm, și eu să mă ghemuiesc lângă dada Irina. (S-aud toaca și clopotele.)
REVECA: Mamă Dochio, e vremea la toacă. Adu bostanul fiert și fagurii de miere și ulciorul cu apă rece.
DOCHIA: S-aducă mama, bunica maichii.
IRINA (către Țugulea): Și tu? Ce stai ca un țap logodit?… Ești mândru… Ai sabie… Și ce-ai să faci cu ea?
ȚUGULEA (face cu mâna ca și cum ar tăia): Să…
IRINA: Măăăă…
ȚUGULEA: Hî-hî…
IRINA: Când?…
ȚUGULEA: Iacă ș-acuma…
IRINA: O! bătu-te-ar potca! (Îl mângâie.) S-ajuți mamei Dochii. Dar, vezi, ține-ți firea, nu-ți pune mintea cu bostanul. (Fetele râd.)
ȚUGULEA: Apoi… dă… maică, maică! (Iese.)