Cele de sus. DOCHIA intră aducând p-o tavă de porțelan albă cu margini albastre grâul fiert. ȚUGULEA MOGHILĂ încins cu sabia.
IRINA: Cine să guste întâi, măria-ta?
DOAMNA MARIA: Ilinca.
ILINCA: Buuun, măria-ta.
DOCHIA: Grâul, spălat în zece ape, uscat, frecat, dezghiocat, puțintică miere și scorțișoară. Talgerele, boier Țugulea.
ȚUGULEA: Iacătă-le. Cel cu aur al măriei-sale.
DOAMNA (luând din grâu, scapă talgerul și-l sparge): Ah! semn rău!… Mă gândii la Ștefan, la piciorul lui, la bătrânețea lui… Ia! Ascultați…