ȘTEFAN, clucerul MOGHILĂ, doftorul KLINGENSPORN, doftorul ȘMIL.
ȘTEFAN: Gata?
DOFTORUL CESENA: Si, ilustrissime.
DOFTORUL ȘMIL: Gata?… Aproape gata… Dacă mi-ai da voie… să stai așa… cu fața în jos… Așa. Și dacă mi-ai da voie, să trec pe sub măria-ta fașa asta…
ȘTEFAN: O! ho! ho!… Dacă mi-ai da voie, ș-un laț de gât… Glumiți, Șmil…
DOFTORUL ȘMIL: Să glumim? E vreme de glumă? Și cu măria-ta?
ȘTEFAN: Desfă, Șmil! Ștefan al Moldovei n-are nevoie să fie legat! (Doftorul Klingensporn aduce un mangal. În foc, fiare cu mânerul de lemn.)
DOFTORUL ȘMIL: Să fie legat? Dar când vom trece cu para focului în sus și în jos, ca să ardem bine… Cum să nu sară-n sus măria-ta?
ȘTEFAN: Vreau! (Doftorul Șmil îi desface legăturile. Ștefan își întoarce privirile spre icoană.) Vedeți?… Nici o legătură… A răbdat piroanele… A ridicat ochii-n sus și-a zis Iartă-i pe ei, Doamne, că nu știu ce fac! Și el a răbdat pentru alții, și eu să nu rabd pentru mine? (Se închină, apoi se așează cu fața în jos.)
CLUCERUL MOGHILĂ: O!
ȘTEFAN: Aide! (Scena se petrece după perdele.)
DOFTORUL KLINGENSPORN: Acum încleștează mâinile.
ȘTEFAN (în torturi): Otce naș ije esi na nebeseh…
Tatăl nostru carele ești în ceruri, sfințească-se numele tău… Vie împărăția ta… fie voia ta… precum în cer și pre pământ… Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi… Și ne iartă nouă datoriile noastre, precum și noi iertăm datornicilor noștri… Și nu ne duce pre noi întru ispită… ci ne izbăvește de cel viclean… Că a ta este împărăția și puterea… și mărirea… și mărirea… și slava în veci… și puterea…
CLUCERUL MOGHILĂ: O! părintele nostru!
ȘTEFAN: …Și ne izbăvește de cel viclean…
DOFTORUL ȘMIL: O! minunat om!
DOFTORUL CESENA: Gesù Maria!
ȘTEFAN (se aude ca din depărtare): Petru Aron… la Răuseni… întinse cursă fratelui său, tatălui meu Bogdan… Și când îl străpunse, Bogdan îi zise… Câine, ce-ai făcut pe fratele tău… Și când își dete sufletul strigă… a! a! o! o!