Cei de sus. Hatmanul LUCA ARBORE, postelnicul TOADER, vornicul JURJ, pârcălabii COSTEA, DRAGOȘ, ȘANDRU și ALEXA vin din dreapta.
HATMANUL ARBORE: Bună ziua, frate Drăgan, bună ziua, Stavăr.
STOLNICUL DRĂGAN: Bună să-ți fie inima!
JITNICERUL STAVĂR: Ca totdeauna…
POSTELNICUL TOADER (se uită pe fereastră): Bună, bună și nu prea bună…
PÂRCĂLABUL COSTEA: Ce? Inima lui Arbore?
POSTELNICUL TOADER: Aș… ziua de azi… Se zice că ziua bună se cunoaște de dimineață… Până mai adineaurea senin, și deodată s-a întunecat că abia se mai vede…
PÂRCĂLABUL DRAGOȘ: Era să plec la Neamțu… M-ar fi murat ca p-un câine…
PÂRCĂLABUL ȘANDRU: Înhămase la olac , când mă vesti Moghilă…
VORNICUL JURJ: Ce sărbătoare să fie azi?
HATMANUL ARBORE: Nici una.
VORNICUL JURJ: Moghilă mi-a zis să mă îmbrac ca de sărbătoare.
PÂRCĂLABUL ALEXA: Și mie…
STOLNICUL DRĂGAN: Și mie…
PÂRCĂLABUL ȘANDRU: Și mie…
HATMANUL ARBORE: Cine știe ce vrea domnul, ție-l Dumnezeu să-l ție…
POSTELNICUL TOADER: Că mult e bun…
PÂRCĂLABUL DRAGOȘ: Și viteaz…
PÂRCĂLABUL ȘANDRU: Și nepărtinitor…
PÂRCĂLABUL DRAGOȘ: Și darnic…
VORNICUL JURJ: Ce e al lui e-al țării… Ce e-al țării e-a lui Dumnezeu!
POSTELNICUL TOADER: Drepte ș-a făcut cărările lui… Și bolnav, că mai bine aș fi fost eu…
BĂTRÂNUL ARBORE (imitând pe Ștefan): Nimic… Mario… ce tresari… Mititelul!
STOLNICUL DRĂGAN: Că parcă n-ar mai fi el…
HATMANUL ARBORE: Cum n-ar mai fi el? Dar cine vrei să fie? Cine-ar răbda cum rabdă el? Cine nu s-ar odihni în locul lui? Și cine n-ar umplea lumea cu vaietele? S-a plâns cuiva, Drăgane?
STOLNICUL DRĂGAN: O vorbă, hatmane.
HATMANUL ARBORE: O vorbă neghioabă!
STOLNICUL DRĂGAN: Fie…
HATMANUL ARBORE: N-ar mai fi fost!
POSTELNICUL TOADER: Pace, fraților!