Stolnicul DRĂGAN și jitnicerul STAVĂR intră prin dreapta.
STOLNICUL DRĂGAN: Văzuși pe paharnicul Ulea?
JITNICERUL STAVĂR: Da, acum chiar.
STOLNICUL DRĂGAN: Tot așa?
JITNICERUL STAVĂR: Și mai dârj.
STOLNICUL DRĂGAN: A vorbit cu…
JITNICERUL STAVĂR: Da, cu cinci boieri mari, afară de cei doi din Sfatul domnesc.
STOLNICUL DRĂGAN: Ei, ce e?
JITNICERUL STAVĂR: Strună… Și Ștefan din ce în ce mai rău…
STOLNICUL DRĂGAN: Așa se zice.
JITNICERUL STAVĂR: Vor să-l arză.
STOLNICUL DRĂGAN: S-a mai vorbit ș-alt dată, dar cum e el, ba azi, ba mâine, cu judecățile, cu războaiele, cu trimeșii de la unguri, de la țarul Ivan, de la leși, de la Mengli-Ghirai, de la turci, de la munteni, a dat zi după zi, an după an, până l-a prididit boala.
JITNICERUL STAVĂR: Poi de l-o arde, cum e el de bolnav și de bătrân…
STOLNICUL DRĂGAN: Și de slab…
JITNICERUL STAVĂR: S-a dus Ștefan…
STOLNICUL DRĂGAN: Vecinica lui pomenire…
JITNICERUL STAVĂR: Dumnezeu să-l ierte…
STOLNICUL DRĂGAN: A fost bun… nu zic…
JITNICERUL STAVĂR: Și drept…
STOLNICUL DRĂGAN: Cu țara, da…
JITNICERUL STAVĂR: Pe noi ne-a cam scurtat…
STOLNICUL DRĂGAN: Boier, răzăș, țăran supus, era totuna în fața lui…
JITNICERUL STAVĂR: Moșiile le împărțea numai la ostași…
STOLNICUL DRĂGAN: Din supuși îi făcea răzăși, din răzăși boieri sadea.
JITNICERUL STAVĂR: Ce era boerul de sfat, Cosma Șerpe? Nimic. Un răzăș. După Bătălia de la Cosmin, îl boieri, ș-acum e în divanul țării…
STOLNICUL DRĂGAN: Și cu munteanca ceea…
JITNICERUL STAVĂR: Jupânesele noastre, rar poftite la castel…
STOLNICUL DRĂGAN: Că de doi ani, de când l-a întețit boala, de loc…
JITNICERUL STAVĂR: Ca o călugăriță… cu fetele, toată ziulica…
STOLNICUL DRĂGAN: De Rareș… ce zici?
JITNICERUL STAVĂR: Harnic flăcău… Bun de războaie… Portarul Arbore știe multe…
STOLNICUL DRĂGAN: He! ba vezi că nu… Cu el a petrecut Ștefan în Hârlău… nu cu mine…
JITNICERUL STAVĂR: La frumoasa pescăriță…
STOLNICUL DRĂGAN: Păi Rareș…
JITNICERUL STAVĂR: Așa se zice…
STOLNICUL DRĂGAN: Arbore știe bine… La naștere l-ar fi înfierat…
JITNICERUL STAVĂR: E!
STOLNICUL DRĂGAN: …pe spata dreaptă c-un cerc.
JITNICERUL STAVĂR: Rareș o fi știind?
STOLNICUL DRĂGAN: Nu se află.
JITNICERUL STAVĂR: Rareș plecă mai adineauri… Unde-o fi plecat?
STOLNICUL DRĂGAN: Se ducea p-un dereș de nu i se vedeau picioarele… Unde? Nu știu… Ulea vine?
JITNICERUL STAVĂR: Nu crez, poate da, poate nu. Mi-a zis să ne uităm bine la Ștefan, că el e cam bolnav…
STOLNICUL DRĂGAN: Hî!
JITNICERUL STAVĂR: Ai auzit c-ast-noapte o bufniță a țipat toată noaptea pe castel?
STOLNICUL DRĂGAN: Nu.
JITNICERUL STAVĂR: Buha… țipă, țipă până despre ziuă… Când să zboare, o mâță neagră haț, ș-o mâncă. Mâța se spăla pe bot. Un vultur căzu săgeată și înhăță pe mâță. Pe vultur îl săgetă un curtean, și alergând după vultur, curteanul căzu într-o prăpastie…
STOLNICUL DRĂGAN: Ce-o mai fi ș-asta?
JITNICERUL STAVĂR: Și azi-dimineață o vacă, din vitele domnești, a sângerat în șistar, pe când o mulgea…
STOLNICUL DRĂGAN: Ciudat!
Jitnicerul Stavăr: Luna s-a arătat c-un cearcăn roșu; câinii au urlat; o femeie a născut un copil cu picioarele de ied…
STOLNICUL DRĂGAN: Urâte semne!
JITNICERUL STAVĂR: Ș-acum privește… (Se uită pe fereastra din dreapta.)
STOLNICUL DRĂGAN: Acușica era senin, fără pic de nori, și deodată se bolovăniră nori negri cum e catranul, că se-ntunecă ca noaptea… Și colo, departe, departe, de unde izvorăște Suceava, cerul e roșu parc-ar arde o cetate.
JITNICERUL STAVĂR: Privește… Vezi tu un nor… ca un balaur? Cu cap, cu gura căscată, cu aripile întinse… cum se repede să înghiță p-un moșneag cu plete lungi… Vezi? Aci… aci… ha… haiti… S-a topit moșneagul… Cine vine?