Doftorul IERONIMO DA CESENA, doftorul IOHAN KLINGENSPORN, doftorul ȘMIL. Fiecare păstrează puțin accent în vorbire, iar CESENA vorbește pe jumătate italienește.
DOFTORUL CESENA: Rămâi ca marmora…
DOFTORUL KLINGENSPORN: Multă lume grijit la Nüremberg, dar ca palatinul n-am aflat… Așa de bolnav și așa de tare… Iessus Maria!
DOFTORUL ȘMIL: Oțelit… în aer, în luptă… Pe trupul dumnealui numai crestături… Am milă, n-am știință… Rana de la picior îi otrăvește trupul dumnealui… Și Mengli-Ghirai e tare, dar un guturai, și la pat… Atunci să vedeți… Unde e Șmilică?… Șmilică, ai mâncat?… Șmilică, ce, tu ești supărat? N-am nimic. Vezi, eu am, Șmilică. În viteazul ăsta, o putere care scapă medicinii… O voință care a voit slobod până la sfârșit…
DOFTORUL CESENA: L-am văzut, amestecat cu nemții. Gemea codrii de freddo. El ajuta și încuraja pe toți… Cu miei ochii… come un fulmine dal cello nella bataglia da Halicio… E ammalato Dio Santo!
DOFTORUL ȘMIL: Klingensporn, ce zici de rană?
DOFTORUL KLINGENSPORN: Ai dreptate… Peste șaptezeci de ani… hî… Să i-o ardem cu fierul roș…
DOFTORUL ȘMIL: Ei! prin câte focuri a trecut dumnealui… să treacă și prin ăsta… O să vrea?
DOFTORUL CESENA: Să-l încredințăm că e durere grozavă… Serenissime, ma che dolore… Io voglio… Ho studiato questo uomo maraviglioso…
DOFTORUL ȘMIL: Sââât… Vine!