CLARA-DOAMNA, KALIANY
CLARA
De-acum, Vlaicu ni s-a dat, pe viaţă, nouă.
KALIANY
Despre mine, Severinul, în sfârşit, l-am dobândit.
Dar smerenia lui Vodă m-a mirat.
CLARA
E osândit,
Neavând în sine duhul ce prevede şi ce mână,
De-alţii pururea să fie, ca orbeţii, dus de mână.
KALIANY
Împotrivă-ne aceia pân-acuma l-au condus.
CLARA
Însă nu-l vor mai conduce.
KALIANY
Cred şi eu. Dar ei l-au pus,
Doamnă, până una-alta, să dea mâna de-ncuscrire
— Deci, de-o alianţă strâmtă-ntemeiată pe-nrudire —
Cu voivodul Simon Stareţ.
CLARA
Simon Stareţ? Ce fel! Cum?
Cine-a născocit aceasta?
KALIANY
Îţi spun, doamnă, că-i pe drum
O solie de la kralul Simon Stareţ ca să ceară
De soţie pe domniţa Anca.
CLARA
Fiica mea?
KALIANY
Aseară,
Am primit înştiinţare că din Niş a şi pornit
Dinadinsul sol de kralul Simon împuternicit.
CLARA
Oh!… Şi crezi să aibă vodă cunoştinţă?…
KALIANY
Nu ştiu bine!
Dar de-acestea să se facă fără ştirea lui, nu-mi vine,
Zău, a crede.
CLARA
Ai dreptate!… Oh! dar dacă m-a-nşelat
Vlaicu, Vlaicu, într-atât, ca singur el să fi luat,
Şi-n ascuns, aşa măsură, de-aşa mare greutate,
Care leagă neamul nostru, care leagă două state…
De se pune-n curmezişul drumului ce eu urmez,
Îl, îl… Nu ştiu!… sunt în stare să-l… Oh! Oh! Dar aiurez!
El?… N-ar îndrăzni! Ah! bietul om!… n-ar îndrăzni!
KALIANY
Solia
Totuşi, a pornit.
CLARA
Dar fără ştirea lui. Fătărnicia
Prea i-ar fi grozav de-adâncă şi de el m-aş îngrozi,
Dacă-n stare-ar fi de-acestea, neclipind, a ne urzi.
Nu e cu putinţă, nu e!
KALIANY
Poate n-are ştire… dară…
Stareţ cere pe domniţa.
CLARA
De-asta nu mă tem. S-o ceară
Cât o vrea. Am eu mijlocul care va zădărnici
Toată uneltirea.
(Chemând către dreapta:)
Pala!
(Către Kalyany:)
Vei vedea.
(Către Pala, care a intrat din dreapta:)
Să chemi aci
Pe domniţa Anca.
(Pala iese. Către Kaliany:)
Fiica mea e fiica mea. Va face
Ce voi zice. Tu… dă drumul cetei tale. Fii pe pace;
Dacă Vlaicu-nnoadă firul, mă pricep eu să-l deznod.
Vino mai târziu, când curtea se primeşte de voivod.
(Kaliany se închină şi iese prin fund.)