VODĂ
(către pârcălabul curţii, luându-l deoparte)
Când porneşte-ntâia ceată de robiţi la mânăstire?
PÂRCĂLABUL
Cum s-o face ziuă.
VODĂ
Dânsa… ştie?
PÂRCĂLABUL
I s-a dat de ştire
Ca de-o taină ce din gura-ţi un prieten ar fi prins.
VODĂ
Bine, bine.
(Se duce pe pridvorul din fund.)
Ce de facle! Parcă târgul s-a aprins.
(Boierii, care au făcut loc lui Vodă, se cobor în grupuri)
MANEA
(Către Vlad Dobceanul)
De ieri pân-acuma, vere, ce de fapte!
VLAD
Ce de fapte
Încă pot să se ivească în acest sfârşit de noapte!
BALDOVIN
(în alt grup, alături de Mircea)
Bietul Pala. Vezi! Ieri moartea nu degeaba l-a-ncercat.
Astăzi l-a lovit.
ROMÂN HERESCU
Aşa e.
MURGU
Ce frumos cânta!
ALDEA
Păcat.
MIRCEA
(aparte)
Da, păcat! Oh, simt în suflet că al meu păcatul este;
Eu l-am omorât.
BALDOVIN
Dar dacă vodă nu prindea de veste,
Hei? Aşa-i că unguroaica-l ucidea prea frumuşel?
MURGU
Chiar aşa, bătu-o-ar focul!
BALDOVIN
Eu nu mă pricep defel
De-a ieşit din vălmăşeală teafără…
ALDEA
Ba, mie-mi vine,
Că de-o ajungea vreun paloş, vodă mi-l ţinea de bine.
BALDOVIN
De! mai ştii?
MIRCEA
(aparte)
Oh, au dreptate! Vodă Vlad îşi răzbuna.
Şi trădarea mea pe doamna-n gheara morţii o mâna!
Ea pe Anca mi-o dăduse. Dacă Vodă mă înşală!…
Câte chinuri într-un suflet!… Îndoială, îndoială!…
(Se aude din afară mugetul mulţimii, un zgomot de lupta. Grue intră repede şi vorbeşte cu vodă.)
VLAD
(în grupul său)
Ian-ascultă!
MANEA
Ce se-ntâmplă?
VLAD
Parcă e oraşu-n foc!
(Vodă s-a coborît în mijlocul scenei şi a vorbit animat cu pârcălabul.)
VODĂ
(încet pârcălabului)
Înţelege-mă!
PÂRCĂLABUL
Da, Doamne.
VODĂ
Fie-ţi mâna cu noroc!
(Pârcălabul iese grabnic. Vodă, urmează tare către Dragomir:)
Tu, la tabără: hotnogul de-o mişca măcar din deget…
Fără milă! în această noapte mila e un preget.
(Dragomir iese, urmat de câţiva căpitani. Vodă vorbeşte către cei de faţă, desluşind ce se petrece.)
Nişte venetici de-ai doamnei, streji, călugări slujitori,
Cari-ncearcă să sloboadă capii lor din închisori.
(Boierii fac o mişcare ca cum ar fi gata să dea piept: vodă îi potoleşte cu gestul.)
Pentru cine vrea să intre, uşa temniţei se lasă
Larg deschisă; dar, se-nchide, pentru cine vrea să iasă.
N-aveţi grijă: pârcălabul e om meşter la nevoi.
Şi, la urmă, Grue spune că norodul e cu noi.
(El se urcă, cu Grue, spre pridvor şi cată mereu în afară cu nerăbdare. Boierii rămân în planul întâi.)
BALDOVIN
Vodă, zău, mă bate gândul că le-a-ntins înc-o capcană.
ROMÂN HERESCU
Prada de călău, fârtate, se alege pe sprânceană.
ALDEA
Ce călău? Eh! ştiu eu cine-o să le facă de prohod:
N-a umblat degeaba Grue toată noaptea prin norod.
MIRCEA
(aparte)
Vai! ce groază!
MURGU
Grue ăsta ştie multe.
VLAD
Multe face.
MANEA
Îl şi preţuieşte vodă.
BOIERUL BĂTRÂN
Că-l pricepe şi că tace, tace…