ACEIAŞI, KALIANY în armură.
KALIANY
(din fund)
Doamnă, ceata mea e gata.
CLARA
(ieşindu-i înainte şi aducându-l în scenă)
Nu mai e de trebuinţă.
Vodă vrea sa pedepsească însuşi.
KALIANY
(privind cu dispreţ la vodă)
Nu e cu putinţă.
VODĂ
(stapânindu-se şi apropiindu-se de el, măgulitor)
Oh! ce strălucite zale! ce coif mândru! ce pieptar
Minunat! bătut cu aur! Dar ce brâu! Ah!… brâu-i rar!
O mătase…
KALIANY
(măgulit)
E netoarsă; numai trasă-n jurubiţe
Şi ţesută cu beteală de argint în patru iţe.
VODĂ
De minune!
CLARA
(schimbând vorba; către Kaliany)
Vodă tocmai îmi spunea, când ai intrat,
Că s-ar învoi la toate dacă craiul împărat
Ne-ar înapoia copiii; ceară preţul cât de mare.
(Către Vodă:)
Nu-i aşa?
VODĂ
(strâns cu uşa)
Da, da…
CLARA
Ce cere craiul drept răscumpărare?
Să-i dai voie să clădească un castel la Severin;
Şi-mpotriva-i să nu sprijini pe… voivodul din Vidin.
VODĂ
Vrei pe Straşimir, pe soţul sorii mele, fiicei tale,
Să nu-l sprijin?…
CLARA
Nu, fireşte.
KALIANY
Fiecare cu-ale sale.
Straşimir e robul nostru, pentru că s-a răsculat
Împotriva noastră. Iacă. Nu fiindcă e cumnat
Cu Măria-ta. Dar, astăzi, libertatea şi Vidinul
Vrei să i le dai; prea bine, noi îţi cerem Severinul.
E un schimb.
CLARA
Un schimb, fireşte.
VODĂ
Da, un schimb, atâta tot.
KALIANY
Dă hrisovul şi… sunt liberi.
VODĂ
(zărind o uşe de scăpare)
Bine zici!… Dar, vezi, nu pot
Să-l dau singur… e şi sfatul… trebuie întăritura.
KALIANY
Călăreţii mei sunt gata! Şi le şade bine-armura
VODĂ
Ai dreptate!… Adun sfatul.
KALIANY
Şi vom iscăli?…
VODĂ
Când vrei!
KALIANY
Astăzi?
VODĂ
Nu. Nici azi, nici mâine… (Privind la Grue:)
Peste două zile, trei.
(Către doamna, amintind chibzuiala dintre ei:)
Am de lucru azi…
KALIANY
(care ştie despre ce e vorba)
Aşa e!
VODĂ
(sărutând mâna doamnei, apoi către Kaliany)
Mamă… Da, da, peste două
Zile, trei…
(Vodă iese prin stânga, sprijinindu-se pe Grue şi zâmbind îndoielnic.)