ACEIAŞI, DOAMNA CLARA etc.
CLARA
Doamne, Vlade, mă priveşte.
VODĂ
(sărind în picioare)
Doamna Clara! Tu aci!
CLARA
A mă mai lupta cu tine nu m-oi îndărătnici.
VODĂ
Ucigaşa!
CLARA
Da. Ascultă. Suntem două inimi crunte
Noi, şi-aceleaşi gânduri negre ni se zugrăvesc pe frunte.
Milostiv te crede lumea, dar nu eu, căci te ghicesc.
Nu mai sunt primejdioasă, deci am voie să trăiesc.
VODĂ
Sfânt se face orice mijloc pentru-a ţării apărare!
Şi, că ţara mi-am scăpat-o jur aci păcatul mare:
(Curtea îşi manifestă zgomotos bucuria. Când zgomotul se linişteşte, Vodă continuă, adresindu-se Clarei:)
Ucigaşă! Tu cu junghiul încercaşi a mă lovi,
Eu, mă fac călău, de-e vorba neamul a mi-l izbăvi!
(Curtea îşi manifestă zgomotos aprobarea.)
CLARA
(într-un răcnet)
Vorbe late! Vorbe late!
(Către Vodă:)
Oh! fătarnic! tot fătarnic,
Dar o să te-ajungă, Doamne Vlade, ceasul cel amarnic!
Toţi, ca mine-n astă noapte, Vlade nu vor fi trădaţi:
Toţi, toţi, fără să lovească n-o să cadă-njunghiaţi.
Unul va fi mai destoinic, va străbate pân’ la tine
Şi… Atunci îţi vei aduce-aminte, poate, şi de mine.
(Pentru a curma o scenă între mumă-sa şi frate-său, scenă dureroasă pentru ea, Anca trage şi pe Clara spre ieşire.)
Iacă ruga ce voi face pururi Domnului ceresc
Din tot sufletul cu care te urăsc, da, te urăsc.
(Iese prin dreapta, cu Anca şi urmaşele lor. Boierii, învrăjbiţi, se năpustesc înspre uşă.)