ACEIAŞI, SANDA, care de la începutul scenei ţine laturile şi acum vine repede din stânga.
SANDA
Se-aude zgomot… Vine lume dinspre vale.
ANCA
(tresărind)
Doamne, ce să fie?
MIRCEA
(oprind-o)
Nimeni. Oameni care-şi văd de cale. Stai la sânul meu.
ANCA
Dar dacă vin aci?
MIRCEA
Eh! ca şi noi.
Se iubesc şi trag la codru, cum făcurăm amândoi.
Vino.
SANDA
Ba nu, doamne Mirceo. Cei de vin au alte gânduri;
Toţi bărbati cu arme lucii. M-am uitat cum rânduri-rânduri
Au ieşit din târg prin toate părţile, ca pe furiş;
Apoi o luară-ncoace ca să intre-n tufăriş.
Sânt aproape-acum.
(În timpul acesta Mircea s-a sculat de pe buştean, ţinând pe Anca, s-a încredinţat că spada îi e alături, şi a ascultat.)
ANCA
Mi-e frică!…
MIRCEA
(zâmbind)
Cum? Ţi-e frică lângă mine?
ANCA
(asemenea)
Iartă-mă.
SANDA
(arătând în fund spre dreapta)
Pe-aici desişul e cât de stufos.
MIRCEA
Prea bine,
Să ne-adăpostim într-însul.
(Către Anca:)
Ca-ntr-un cuib ne-om pituli
Şi astă mantă largă tainic pe-amândoi ne va-nveli,
Şi nimic nu vom mai spune. Nu?
ANCA
Nu.
MIRCEA
Şi puţin mai tare
De te-oi strânge, nu vei zice nu?
ANCA
Nu.
MIRCEA
Dar o sărutare…
(Anca face semn cu un zâmbet, că ba da.
Dispar printre stânci, pe unde a ieşit Sanda.)
PALA
(Scoate binişor trupul din scorbură şi se încredintează că e singur.)
Uf! mi-ajunge!
(Se aud paşi.)
Vin boierii… voi avea ce asculta.
(El reintră în scorbură, încep a sosi, câte trei-patru, din dreapta şi din stânga, boieri, hotnogi, căuşei, moşneni, ostaşi de tot soiul, care se recunosc, îşi dau mâna şi formează grupuri în planul ai doilea, în întâiul plan se înaintează apoi, din dreapta, Nicodim cu Groza, iar din stânga, Costea Muşat cu Vlad etc.)