Vlaicu-vodă

Odaia lui Vodă. În fund, fereastra mare îndoită, ca cea din actul al treilea, dar mai largă şi mai bogată. La stânga, în planul al treilea, patul domnesc, ridicat cu o treaptă, cu uranisc purtat de coloane de lemn toarse, şi perdele mari coborând până pe lespezi. El e cu latura la peretele din fund, dar nelipit. Lângă căpătâi şi înăuntru uraniscului, icoană, cu iconostas, epitrafil, candelă mare şi bogată. La piciorul uraniscului, flamura basarabească albastră; în mijlocul ei, pe fund roşu, trei capete de arabi privind către stânga. La dreapta, în faţa patului, o uşă mare. În planul întâi, la stânga, o uşă mică de stejar ferecată. Către dreapta, în planul întâi, un jeţ mare cu o strană. Alte jeţuri mici în odaie, din care unul înăuntrul uraniscului. Pereţii sunt pardosiţi, la înălţime de om, cu pardoseală de stejar vechi, lustruit. Deasupra, covoare. Tavanul, cu grinzile vedeţe, e bogat zugrăvit, în dreapta şi în stânga ferestrei, trofee de arme. Prin fereastră se vede biserica domnească, luminată de lună, şi mai departe târgul. E noapte; torţe ard în sfeşnice de fier bătute în pereţi deasupra pardoselei. În colţurile din fund, lampadare cu torţe aprinse.