Mă cobor în surpătura unei coline de sulf. O fierbințeală mă lovește și‑mi taie respirația ca într‑o baie turcească. Cufund un dolar de argint în apa care‑mi frige degetele; după câteva minute îl scot acoperit cu un strat de poleială – veritabilă apă de aur.
Pe când admiram minunea asta, simții sub picioare un lung huruit… Mă ridic înfiorat din fundul gropii. Mă văd singur – grupul din care făceam parte se depărtase… O iau la fugă înotând cu greutate prin valurile dunelor de cretă. Un vuiet surd se auzea venind parcă din alta lume, ca zgomotul unei cascade îndepărtate, ca huruitul roților a mii de tunuri și chesoane trase la trap pe o șosea pietruită.
Mister Pek făcea semne cu amândouă manele strigând disperat:
— Veniți cu toții!… pe aici… nu pe‑acolo, că vă opărește… Gigantul e gata să strănute!
Pământul tremură ușor subt picioarele noastre… și de‑odată, din creștetul mamelonului, izbucnește o enormă coloană de apă clocotită, cu o groaznică detunătură, ca într‑o explozie de dinamită. Jerbele de aburi țâșnesc cu presiune, fluierând ca o sirenă de vapor ; din norii albi care se zvârcolesc în văzduh, apa cade în picături de ploaie caldă, săgetată de razele soarelui, strălucind în culorile curcubeului.
După prima erupție zgomotele stridente slăbesc și o forfoteală mânioasă, ca o pulsație puternică, se repetă în gura gheizerului, din care se revarsă masa lichidă în fierbere inundând pereții de calcar smălțuit.
Gigantul s‑a potolit. În aer plutește un miros înăbușitor de sulf. Norii de vapori se rup în pale și se răsfiră în fășii lungi, ca niște penaje albe, aninate de vârfurile pomilor rari ce fumegă în zare.
Înfricoșați privim tabloul acesta groaznic și grandios. Ne minunăm ca în fața unui fenomen supranatural, venit din necunoscut, dintr‑o lume plină de mistere.
Încep explicări științifice, discuții savante asupra teoriei gheizerelor. Mister Pek, ridicând bastonul în sus, încheie schimbul părerilor dezlânate:
— Iată domnilor! dacă vă închipuiți că acesta‑i un tub de metal plin cu apă, încălzit la partea de jos, desigur că apa din partea de sus a tubului se încălzește mai încet decât în partea de jos, unde este sursa de căldură. Tensiunea vaporilor formați în partea de jos, ridică în sus coloana lichidă mai puțin încălzită. Când triumfă asupra presiunii ce o suportă și revarsă pe sus o parte din apă, coloana devine mai mică deci și presiunea se micșorează. O ebuliție generală și violentă se declară în toată masa și ca dintr‑o căldare căreia i s‑a deschis o supapă, un amestec de vapori și apă țâșnește, până ce excesul de tensiune interioară a dispărut. Atunci calmul se restabilește… și asta urmează periodic.