Domnul cel tinerel era chiar cumnatul meu. Ne-am înduioșat puțin până ce le-am spus cum am luat-o la picior.
— Dar ce este acasă? zisei eu cu nerăbdare. Ce s-a întâmplat? Ce-au făcut?.;.
Soacră-mea a luat cuvântul:
— Am fost acolo și am văzut tot… Tina, îndată ce a văzut că nu vii la masă, a bănuit că trebuie să fi pățit ceva. Era însă desperată că nu știa nici măcar de unde să-ți ia urma… A umblat toată după-amiaza pretutindeni să-ți găsească urma, și degeaba… Tocmai spre seară a venit acasă, plânsă, nenorocită. Ne sfătuiam ce-ar fi de făcut să aflăm cel puțin unde ești, când ne pomenim cu un militar. „Aici șade d-nul Eunceanu?” „Aici.” „Unde-i?” „Nu-i acasă. N-a venit toată ziua… Chiar suntem moarte de grije ce-o fi pățit”… „Prost borbat, borbat la d-ta… Mâine trebuia să meargă la Ungaria. Vream să duc pe el la alt birău. Până întors spatele, el fugit… Mare prost!” Vorbea foarte rău românește și înjura într-una pe ungurește. S-a așezat în poartă, cu revolverul în mână, să nu iasă nimeni din curte. Peste vreo jumătate de ceas au mai picat doi ca dânsul. Alte întrebări și înjurături ungurești… Acuma nouă ni-e era frică să nu faci tu greșeala să vii acasă, să te prindă… Atunci iată că vine Lazăr de la magazinul Pietraru. Numaidecât ungurii l-au declarat arestat și pe el. Totuși, a izbutit să șoptească Tinei cum că vii să dormi aici… Tina fusese deșteaptă de spusese că n-are nicio rudă în București. De mine le-a spus că sunt o cucoană străină venită în vizită la chiriașii de sus… Asta a fost norocul. M-am îmbrăcat, mi-am pus voalul pe obraji și am ieșit în curte. Ungurii m-au lăsat fără să mă oprească… Ne-am sfătuit, însă, cu Tina că nu e bine să rămâi tu aici. De unde știi că nu află ei de pe la vecini, sau cine știe cum, că aici stă un cumnat de-al tău? Aici te ia ca din oală… M-am gândit deci să dormi aici noaptea asta, iar mâine să te duci la Irina Pacu. Știi unde stă? Pe la Obor. Irina ține la voi, și acolo poți sta cât îți place, că n-au cum să-ți dea de urmă. Trebuie să aștepți să se mai potolească puțin doldora asta și pe urmă să pleci spre Moldova, cu socoteală, să nu pună iar mâna pe tine…
Cumnatul se hotărî să mai treacă o dată pe la mine pe-acasă, să vază ce mai este acolo.
Era miezul nopții. I-am așteptat întoarcerea: într-o tremurare.
— Sunt trei unguri în curte… Stau jos pe scaune, cu revolverele gata… Tina șade în fața lor și plânge…